POVEȚE DUHOVNICEȘTI

Starețul Gavriil nu și-a așternut în scris niciodată povățuirile către cei care îl cercetau. Cuvintele sale s-au scris singure în mintea și inima fiilor săi și fiicelor sale duhovnicești. În nevoințele lui, nu-și cruța niciodată nici puterile trupești nici cele duhovnicești. Cine știe câți oameni au fost călăuziți spre lumină, câți dintre ei s-au izbăvit din prăpastia pierzării prin cuvintele lui cele cu stăpânire de Sus?

Fiii săi duhovnicești, ca să-și arate recunoștința și cinstirea, mărturisesc înțelepciunea Sfântului lor povățuitor. Din aceste cuvinte s-au ales câteva mărgăritare asemenea unor „scurte omilii ale Starețului Gavriil.”

Învățăturile au fost date purtând pecetea harului dumnezeiesc, Starețul având un singur țel: să aprindă foc duhovnicesc în inimile credincioșilor aflați în căutarea mântuirii.

Atunci când mergeți la examinare înaintea profesorului vostru, inima începe să vă zvâcnească. Închipuiți-vă cum vă veți simți înaintea Făcătorului, a cărui măreție e fără pereche.

Străduiți-vă să vă nevoiți necontenit pentru Dumnezeu. Văzându-vă năzuința, Domnul vă va dărui toate cele de trebuință.

Dumnezeu este Dragoste nemărginită, Bunătate și Dreptate. Cel ce iubește bunătatea și dreptatea, Îl iubește pe Dumnezeu și e iubit de El ca fiu al Său.

Nu Dumnezeu îl părăsește pe om, ci omul pe Dumnezeu. Iadul e înstrăinarea de Dumnezeu.

Dreptul nu are frica lui Dumnezeu.

Hristos n-a mers pe drumuri pe care să fie așternute covoare. El era simplu; disprețuia fățărnicia și fastul. Hristos purta o singură cămașă țesută dintr-o bucată de Preasfânta Sa Maică.

Conștiința este un mic dumnezeu. Înainte de a merge spre somn, cercetează-te puțin pe tine însuți: cum ți-ai petrecut ziua, ce-ai făcut, când ai păcătuit, ce ar fi trebuit să faci. Fii pretențios cu tine.

Socotim că avem dragoste. Dar ce este dragostea, cum s-o simți? După Apostolul Pavel: Dragostea îndelung rabdă, se dăruiește, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se semețește, nu se fălește. Nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se întărâtă, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea niciodată nu cade (1 Cor. 13, 4-8). Aceasta e dragostea adevărată pe care se sprijină fericirea omenirii. Dragostea e cea mai mare virtute, dar e și mai important să învățăm să iubim. Fără jertfă pentru Dumnezeu și pentru aproapele nostru, nu se pot dobândi nici înălțimile duhovnicești și nici dragostea.

Grăirea-deșartă e ocară pentru Dumnezeu. Faptele cele bune înseamnă dragoste de aproapele.

În vremurile de pe urmă omul se va mântui prin dragoste, smerenie și bunătate. Bunătatea va deschide porțile raiului și cu smerenia va intra în rai; omul a cărui inimă e plină de dragoste va vedea pe Dumnezeu.

Dacă ai totul, dar n-ai dragoste, socotește că n-ai nimic.

Dragostea domnește peste toate rânduielile și legile.

Și dacă urăști un singur om, în chipul său îl urăști pe Hristos Însuși, deci ești foarte departe de Împărăția Cerurilor.

Credința și dragostea se înțeleg prin suferințe.

Iubiți-vă unul pe altul. Georgia se va mântui prin dragoste. Suntem martorii ultimelor vremi. Voi veți vedea pe antihrist. Domnul Dumnezeu va cere dragoste față de El și față de aproapele, căci cine va răbda până în sfârșit se va mântui.

Cum să iubești pe cineva rău? Urând răul. Cu voia lui Dumnezeu, omul care acum stârnește răul, prin plâns, postire și pocăință, se poate curăți într-o bună zi de păcat și să se preschimbe într-un înger.

Iubiți pe toți; dacă nu puteți, arătați măcar bunăvoință.

Să aveți o dispoziție bună către alți oameni; cât privește a ajuta un om în nevoie, aceasta cere înțelepciune care e darul lui Dumnezeu și un fel de jertfă adusă Lui.

Egoismul sau iubirea de sine se împotrivește dragostei. Iubitorul de sine nu dăruiește niciodată nimic, ci vrea numai să capete.

Când faci ceva bun, urci un pas; când păcătuiești, cobori un pas. Viața noastră e alcătuită din asemenea suișuri și coborâșuri.

Cum poate sufletul unui om să fie liniștit, dacă aproapele lui e în primejdie? Dacă cineva e bolnav acasă și nu există nimeni care să-i poarte de grijă, mai bine să nu participi la slujbă, ci să rămâi cu el și să-ți arăți dragostea față de aproapele tău.

Omul care se nevoiește să facă fapte bune aproapelui său, se nevoiește să-și mântuiască propriul suflet.

Ochiul e oglinda sufletului tău. Dacă voia sufletului se împotrivește, nu privi niciodată la ceva rău.

Întâiul tămăduitor e Dumnezeu, al doilea e doctorul, dar cel care nu mulțumește doctorului, nu mulțumește lui Dumnezeu. Vrednic e lucrătorul de plata sa. Mâinile și mintea doctorului fac fapte bine plăcute lui Dumnezeu.

Atunci când mănânci, adu-ți aminte de cei în nevoi: flămânzi, însetați, suferinzi, și în acest fel vei învăța să atragi harul dumnezeiesc.

Dacă ești defăimat sau fapta ta cea bună e răsplătită cu rău, nu purta răutate în inima ta. Iartă-l pe defăimător și bucură-te că ai urcat câțiva pași către Dumnezeu.

Omul smerit e păzit de ispite. Nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu fără smerenie.

Dacă nu cazi, nu te vei ridica niciodată și nu vei simți pocăință. Eu însumi sunt un mare păcătos, pentru aceasta am un simțământ de compătimire deosebit față de păcătoși.

Nu e potrivit pentru creștin să geamă.

Mai bine să ne pocăim cu inimile, decât să vărsăm lacrimi.

Blândețea e candelă pururea aprinsă și bine plă­cută lui Dumnezeu.

Milostivirea e aur, smerenia e diamant.

Fii conștient de propria ta neputință.

Vrei să te mântuiești? Grăbește să faci milostenie și să ai dragoste frățească pentru aproapele tău.

Oare toți se vor mântui? Nu. Dumnezeu e milostiv, dar nu către toți; nimeni nu te poate ajuta, dacă nu te lupți pentru mântuirea ta. Cine își mântuiește sufletul și-l ajută pe aproapele prin cuvânt sau faptă, ascultă poruncile lui Dumnezeu. Având voie liberă, trebuie să te lupți pentru mântuire.

Conștiința e o părticică de Dumnezeu în inima ta.

Hristos a fost recunoscut prin smerenia și înțelepciunea Sa.

Omul trebuie să-și binecuvinteze calea prin hotărâri chibzuite. Calea lui depinde de felul cum acționează. Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu voie liberă. Cine sunt eu să intervin?

Cineva poate spune: asta i-a fost soarta. Nu există soartă. Dacă soarta lui a fost să moară și i-a fost hotărâtă de mai-nainte, pentru ce să fie omul judecat în Ziua Judecății?

Omul e încercat de pronia dumnezeiască după cum îngăduie Dumnezeu.

Cu anevoie pricepe omul înțelesul proniei. Există trei acțiuni puse pe seama intervenției dumnezeiești: recunoașterea, voia lui Dumnezeu și pronia. Recunoașterea înseamnă că omul are de la Dumnezeu voia liberă să facă ce vrea. Prin voia lui Dumnezeu omul face ceea ce îi poruncește El; e întotdeauna ziditor și bine-țintit să se mântuiască sufletul omului. Pronia e purtarea de grijă între­buințată de Dumnezeu ca să domnească peste recunoaștere și voia Sa. Dacă vezi că o problemă e greu de rezolvat, las-o în seama proniei și nu te mai gândi la ea.

Duhul omului are trei puteri: înțelegătoare (rațională), simțitoare și voitoare. Cea înțelegătoare se află în mintea omului, cea simțitoare în inimă, iar cea voitoare în trup. Duhul nemuritor al omului, spre deosebire de cel al animalelor și al păsărilor, are în el frica lui Dumnezeu, conștiința și năzuințele către El. Duhul nemuritor se află în sânge, dar nu numai în sânge. Înainte de Cădere, sufletul și trupul se supuneau duhului. După Cădere, comunicarea cu duhul s-a întrerupt și sufletul a rămas sub stăpânirea voitoare. Orice dorință are puterea voitoare, ea se împlinește prin suflet. Sufletul mișcă mintea, duhul o ajută să judece prin conștiință. Pentru mântuire, Dumnezeu i-a dat omului conștiința, prin care deosebește binele de rău. Aceasta e pricina pentru care câteodată avem un sentiment de bucurie sau antipatie față de un trecător necunoscut.

Principiile morale și năravurile se schimbă în Georgia. Cei purtați de ispitele lumești vor fi lesne recunoscuți: vor umbla goi. Felul cum se îmbracă cineva îi oglindește starea duhovnicească. Îmbrăcămintea creștinească trebuie să fie simplă, modestă.

Venirea lui antihrist a mai fost prorocită, au mai fost și războaie, dar n-au mai fost ca astăzi nici semne din cer și nici o apostazie generală.

În vremurile lui antihrist cea mai puternică ispită va fi așteptarea mântuirii din cosmos, de la „umanoizi” și „extratereștri”, care sunt de fapt măști ale diavolilor. Nevoitorul rugăciunii să privească atunci arareori către cer, fiindcă semnele vor putea fi înșelătoare, iar el s-ar putea pierde.

Jumătate din iad este deja pe pământ. Antihrist s-a născut deja, e la ușă, nu bate, ci dă buzna. Veți fi martori ai domniei lui. Pecetea lui va fi văzută pe frunte și pe mâini.

Antihrist nu va fi înscăunat în Georgia, și prigo­nirile aici vor fi mult mai puțin crâncene. Vai celor ce vor încerca să tâlcuiască Evanghelia în felul lor. Mai târziu, ucenicii antihristului vor merge și ei la biserică, își vor face semnul crucii, vor propovădui Evanghelia. Însă adevărații credincioși se vor recu­noaște prin faptele cele bune.

Satana a întins 666 de curse. Pecetea lui se va pune nu numai în chip nevăzut, ci și văzut, pe frunte și pe mâini. Dacă pecetluirea se va face prin silire, înaintea lui Dumnezeu ea se va socoti ca siluirea unei fecioare. Cea mai grea încercare pentru creștini va fi când rudele lor vor primi pecetea. Pecetea nu va influența dacă va fi pusă împotriva voii omului. Dar închipuiți-vă cursa întinsă de antihrist unei mame rămasă singură cu cinci copii! Cum să-i hrănească dacă nu primește pecetea?

Pecetea se va pune pe degetul arătător, iar nu pe palmă. Va fi nevăzută, pusă sub piele cu ajutorul unui computer. Mai întâi, va fi oferită voluntarilor. Însă odată cu înscăunarea antihristului, toți vor fi asupriți s-o primească. Neascultarea va fi socotită trădare. Oamenii vor fugi în pădurile din munți. Să fie cu băgare de seamă să meargă în cete de zece-cincisprezece, pentru că diavolul ar putea încerca să-i împingă de pe stânci. Credincioșii vor fi ocrotiți de către Duhul Sfânt. Orice s-ar întâmpla, nu vă pierdeți niciodată nădejdea. Ajutați-vă unul pe altul. Dumnezeu vă va deschide mintea și veți ști cum să reacționați. Cel care va răbda se va mântui. Niciun credincios adevărat nu va simți nici foame, nici sete. Domnul va face minuni pentru ei. O frunzuliță va da destulă hrană pentru o lună de zile. Semnul crucii făcut peste un bulgăre de pământ îl va preface în pâine.

Georgia va fi luminată în ultimele vremi și se va face cunoscută nu material, ci duhovnicește. Credincioșii din multe țări se vor aduna aici. Faptele viclene începute de comuniști sunt premergătoare evenimentelor principale ce vor urma. Din vremu­rile străvechi lumea n-a cunoscut niciodată atâtea necazuri. Și ăsta e sfârșitul. Georgia va fi acoperită de Sfânta Fecioară căci Iviria e țara aleasă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ca pământ al ei. Lupta prorocilor Enoh și Ilie cu antihrist se va arăta la televizor. Plecarea icoanei ivirene a Sfintei Fecioare¹ va fi urmată de bătaia clopotelor, iar bisericile se vor pleca să-și ia rămas bun. Și aceasta se va da la televizor, ca întreaga lume s-o poată vedea, și cei care vor vrea să-și mântuiască sufletul, să poată veni în Georgia.

Adevărata credință își află locul în inima omului, nu în mintea sa. Antihrist va fi dat pe față de către credincioșii care își vor avea credința în inimă, iar cei cu credința lor în minte vor urma lui.

Anumite alimente au fost deja pecetluite, dar n-are importanță. Înainte să mâncați trebuie să spuneți Tatăl nostru, să faceți semnul sfintei cruci și să stropiți mâncarea cu apă sfințită.

Să nu luați pâine de la cineva care a primit pecetea lui antihrist.

Dacă vei fura mâncare, vei călca una dintre porunci și în felul acesta vei deveni următorul lui antihrist. Credincioșii se vor încredința pe ei înșiși lui Dumnezeu.

Monahul nu poate fi fără de grijă, el e ostașul lui Hristos.

Vai monahului care nu împărtășește neliniștea poporului său.

Adevăratul monah e cel a cărui inimă e la fel de simțitoare ca a femeii.

Niciodată nu încerca să te îndreptățești și nu face nimic după voia ta.

Și dacă îngerul însuși se arată înaintea ta în minunata lui măreție ca să te povățuiască, nu face nimic fără binecuvântare, niciodată nu schimba binecu­vântarea duhovnicului cu voia ta.

Adu-ți aminte că duhovnicul e întotdeauna cu tine și-ți veghează fiecare pas pe care-l faci.

Monahul trebuie să ducă o viață simplă. Harul lui Dumnezeu se află în simplitate.

Monahul trebuie să susțină credința ortodoxă precum un leu ce răcnește.

Nu pleca din mănăstire pentru multă vreme.

Nu există eroism mai mare decât monahismul.

Lauda îl poate pierde pe monah. Cel care îl laudă îi e vrăjmaș.

Dacă vrei să fii monah, ești deja.

Dacă mireanul își biruiește patimile cu harul lui Hristos, el e pus pe aceeași treaptă cu monahul.

Pentru Domnul nu e atât de important dacă ești monah sau mirean, important e să însetezi de Dumnezeu. Și prin această sete omul se poate mântui. Monahul se va judeca după canoanele monahale, în vreme ce mireanul după regulile lumii.

Ca să se mântuiască, monahii trebuie să viețu­iască după Evanghelie, iar mirenii trebuie să asculte de cele zece porunci.

Ca să te mântuiești, nu te grijii peste măsură mai mult de trup decât de suflet. Cel ce biruie limba și lăcomia e deja pe calea cea bună.

Nu primi un dar care este ca „arginții lui Iuda”. Cu asemenea bani te vei încurca într-un păcat din care va fi dificil să ieși.

Toți păcătoșii care se pocăiesc sunt copiii lui Dumnezeu; ei pot fi primiți la Sfânta Împărtășanie.

A pune fotografii ale icoanelor în ziare e o crimă ².

Dacă nu cazi niciodată, niciodată nu vei înțelege puterea Domnului. Dacă aș fi fără greșală, cum aș putea iubi pe Dumnezeu?

Mânia lui Dumnezeu este peste femeile care au făcut pruncucidere. Pocăiți-vă și rugați-vă neîncetat ca Dumnezeu să vă ierte păcatul de a vă fi măcelărit copiii.

Nelegiuirea și nerușinarea sunt izvorul oricărui păcat.

Cel ce dă ordine nedrepte e mai păcătos decât cel care le execută.

Nu poți cere mult de la cineva dacă nu i-ai dat niciodată nimic.

Niciodată să nu cinstești un om lumesc.

Nu da sfat aproapelui tău dacă nu-i cunoști starea duhovnicească. Sfatul tău îi poate înrăutăți starea într-o asemenea măsură încât să-l piardă.

Nu judeca niciodată. Cel ce osândește, e ase­menea unui spic de grâu care e gol, dar care stă mereu cu vârful ridicat.

Dacă vezi un ucigaș, o curvă sau un bețiv întinși la pământ, nu-i judeca niciodată, pentru că frâiele lor au fost dezlegate de Dumnezeu pe când al tău e strunit bine. Dacă Dumnezeu dă drumul și frâului tău, te vei afla într-o condiție mai rea decât ei, vei săvârși același păcat pentru care i-ai osândit și te vei pierde. Precum firul de ață trece greu prin urechea acului, tot astfel și tu va trebui să treci prin păcatul pe care l-ai săvârșit.

Crucea purtată de Catholicosul-Patriarh al Georgiei e foarte grea. Cel care îl judecă, își pune singur cărbuni încinși pe cap.

Osândești pe cineva pentru că a păcătuit. Dar ai văzut că s-a pocăit și Dumnezeu l-a iertat?

Igumenul trebuie să le arate vina fiilor duhov­nicești, ca să le descopere greșalele. Dacă nu-l ascultă, Dumnezeu le e judecător.

O viață fără credință în Dumnezeu și mai presus de Biserică e deopotrivă cu hula.

Dacă credința ți-a fost defăimată în prezența ta și ai tăcut, ești mai rău decât defăimătorul.

Mulțumește lui Dumnezeu că te-ai născut în credința ortodoxă. Arată duh neclintit, nu fi ispitit de preocuparea de a ști dacă cei de altă credință se vor mântui sau nu. Acesta nu e privilegiul nostru, ci al dragostei neschimbate a lui Dumnezeu.

Biserica Ortodoxă e o corabie care plutește pe marea înviforată. Drept-slăvitorii sunt călătorii corabiei, pe când oamenii de alte credințe sunt înotătorii din larg.

Dacă nu asculți de poruncile lui Dumnezeu, nu supăra pe Domnul cu rugăciunile tale lungi, nu vor fi ascultate.

Dacă rugăciunile nu sunt urmate de fapte bune, ele sunt moarte.

Îndreaptă pe aproapele tău o dată, de două ori, de trei ori; dacă ești respins, lasă-l.

Dacă atunci când faci rugăciune ești rugat să ajuți și tu spui: „Lasă-mă să sfârșesc întâi rugăciunile și pe urmă te ajut”, rugăciunile tale nu sunt de folos.

Când cineva se roagă înaintea crucilor sau a icoanelor făcute de tine, jumătate din binecuvântare ajunge la tine.

Dacă vezi că cineva e furat și nu poți face nimic, începe să rostești rugăciunea domnească.

Rugăciunile de la parastas sunt de trebuință nu numai pentru iertarea păcatelor celui adormit, ci și pentru iertarea păcatelor celui ce le rostește.

Bolnavul psihic care s-a sinucis va fi iertat de Dumnezeu. Însă cel care și-a luat viața cu bună știință merge în iad. Nu ne putem ruga pentru ei, dar ca să-i ajutăm trebuie să facem milostenie și fapte bune în numele celor adormiți ³. Câteodată sunt scoși din iad.

Rostește rugăciunile cu adâncă cinstire, ia aminte înaintea Cui stai, cu Cine vorbești. Hristos e pururea în chip nevăzut cu noi.

Fii asemenea unui copil prin curăția inimii și nevinovăție, iar nu cu mintea.

Când diavolul îl prinde pe om, mai întâi îi fură mintea.

E rău când limba ta aleargă înainte, iar mintea rămâne în urmă.

Marea sfințenie are darul harului dumnezeiesc ca un cerc în jurul ei. Niciun rău nu se poate apropia de un asemenea cerc.

Nu te încrede întotdeauna în ochii și urechile tale; s-ar putea să te înșele.

Pruncul din pântecele mamei aude totul. Fii atentă la cuvintele tale și la purtarea ta, alege cuvintele lui Dumnezeu; educarea copilului începe din ziua în care s-a zămislit.

Unii socotesc că n-au dorință trupească, însă de vreme ce există deosebire de gen, întotdeauna va exista un război. Dacă cineva e copleșit de pofta sa trupească, dar o înfrânează pentru dragostea lui Hristos, acesta e încununat cu slavă.

Trebuie să-ți alegi duhovnicul după voia ta; dar după ce l-ai ales, arată ascultare desăvârșită. Dacă învățăturile lui sunt eretice, fugi de el ca de foc.

Trebuie să vorbești cu Părintele duhovnicesc în caz de nevoie duhovnicească, pentru povețe și ca să te înveți înțelepciunea.

Ca să devii înțelept, mai întâi trebuie să fii prost.

Cel ce nu se bucură în Săptămâna Patimilor ⁴ ci plânge pentru păcatele sale, se poartă precum Iuda.

Dacă vrei să-ți întemeiezi o familie, căsăto­rește te, dar păstrează toate rânduielile primite.

Harul lui Dumnezeu a fost pururea cu Biserica Ortodoxă Georgiană. Șirul nesfârșit de sfinți nu s-a rupt niciodată și nici nu se va rupe.

Georgia va învia precum Lazăr prin multe necazuri și suferințe, dar nu înainte de reînscăunarea monarhiei. Mântuirea va veni când veți simți că acesta e sfârșitul.

Binecuvântarea se pogoară peste cineva în locul unde s-a născut.

Împărăția Cerurilor e cel mai binecuvântat tărâm al lui Dumnezeu. Pe pământ, după Ierusalim, potri­vit sfințeniei ei, urmează Mănăstirea Svetițhoveli (Stâlpul de-viață-dătător) și apoi Mănăstirea Samtavro, unde Sfânta Nino cea întocmai cu Apostolii a propovăduit cu o Cruce făcută din tulpini de viță-de-vie, dăruită ei de Sfânta Fecioară.

Crucea mea e Georgia și jumătate din Rusia.

Georgia e țara aleasă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ca sorț al ei. Nu vă părăsiți patria în vremuri grele. N-o faceți de rușine.

Cum să vă rugați pentru vrăjmașii voștri? Mai întâi, rugați-vă pentru cei pe care îi iubiți mult, de pildă copiii voștri. Pe urmă rugați-vă pentru ceilalți membri ai familiei, apoi pentru vecinii voștri și pentru rude, ca să nu aveți vrăjmași. Binecuvântați orașul unde trăiți, nu numai Tbilisi, ci toate orașele Georgiei. De vreme ce nu există numai Georgia, ci și alte țări în jurul ei, cereți lui Dumnezeu să depărteze vrăjmășia de la popoare. Acum că v-ați rugat pentru toți, a rămas numai vrăjmașul vostru. Cereți lui Dumnezeu să-i umple inima de bunătate, mintea de înțelepciune. În acest fel veți putea să vă rugați pentru vrăjmașii voștri.

Înțelegeți pe Dumnezeu, cunoașteți pe Domnul.

Vă las acest testament: rugați-vă pentru toți, rugăciunile voastre vor muta munții. Iubiți-vă unii pe alții.

¹ E vorba despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Portărița aflată în Mănăstirea Iviron a fraților noștri georgieni. O prorocie a Sfântului Nil Athonitul sau Izvorâtorul de mir (+1651) spune că la sfârșitul veacurilor icoana va pleca singură pe mare din Sfântul Munte, precum a și venit, după care monahii athoniți se vor împrăștia în toate laturile pământului (n. ed.).

² Sfântul Gavriil avertizează aici aspru pe cei care apoi folosesc ziarele în multe chipuri necuviincioase (n. ed.). 

³ Socotim că e potrivit să amintim aici, ca o mângâiere pentru rudele lor rămase în viață, cuvântul Părintelui Arsenie Papacioc care sfătuia să fie pomenit la Proscomidie numai neamul lor cel adormit, în care pot intra și ei, după cum știe doar milostivul și dreptul Dumnezeu (n. ed.).

⁴ În Răstignirea Mântuitorului se tăinuiește vecinic Învierea, precum mărturisește întreaga imnologie a Postului Mare. Tot astfel, după învățătura Sfintei Biserici, adevărata pocăință e însoțită mereu de bucuria iertării și a învierii sufletului (n. ed.).